povestiri Dincolo de realitate Statia de benzina

O zi friguroasă de iarnă. Poate avea să ningă, dar mai tîrziu. Acum totul era uscat şi rece, pămîntul, pomii. Chiar şi cerul. Şoseaua nu era prea circulată, toţi preferau să stea la căldură. Toţi cei care puteau. Călin nu era unul dintre aceşti fericiţi, sau cel puţin nu încă. Mai avea de servit încă un client apoi se va retrage cît mai repede în adăpostul nu foarte călduros dar deosebit de ademenitor în momente ca acesta al staţiei de benzină. Împreună cu colegii lui. La o cafea şi o carte. Pînă cînd îi va sosi din nou rîndul să iasă, pînă la un nou client.

Maşina se îndepărtă într-o trombă de praf – va ninge cu siguranţă. Dar mai tîrziu. Cam uscată zi pentru o zi de iarnă.

Călin îşi frecă mîinile, aproape nici nu şi mai simţea. Era al naibii de frig... trebuia să ajungă cît mai repede înăuntru. La căldură.

Zgomotul de motor îi ajunse la urechi cînd mai avea doar cîţiva paşi pînă la uşă... se rugă la toţi sfinţii să nu se oprească în apropiere. La o pompă. Dar şi sfinţii erau undeva la căldură, frigul îi alungase de pe Pămînt, motorul se opri undeva în spatele lui. În apropiere, la o pompă de benzină.

Dorinţa de a ajunge la cald îl determină să mai facă un pas dar simţul datoriei îl făcu să se întoarcă. Pentru o secundă rămase încremenit de parcă frigul îl ajunsese în cele din urmă făcîndu-i ultima glumă posibilă: un sloi de gheaţă în loc de sînge şi ţesuturi. Tot sîngele şi toate ţesuturile. Tot corpul... un om de zăpadă. Sau de gheaţă în lipsa zăpezii.

 

Restul povestirii este aici:

povestiri Dincolo de realitate Statia de benzina /Dan-Marius.ro - felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Posted via Dan-Marius.ro O zi friguroasă de iarnă. Poate avea să ningă, dar mai tîrziu. Acum totul era uscat şi rece, pămîntul, pomii. Chiar şi cerul. Şoseaua nu era prea circulată, toţi preferau să stea la căldură. Toţi cei care puteau. Călin nu era unul dintre aceşti fericiţi, sau cel puţin nu încă. Mai avea de servit înc ... from danmariuss's Space

O zi friguroasă de iarnă. Poate avea să ningă, dar mai tîrziu. Acum totul era uscat şi rece, pămîntul, pomii. Chiar şi cerul. Şoseaua nu era prea circulată, toţi preferau să stea la căldură. Toţi cei care puteau. Călin nu era unul dintre aceşti fericiţi, sau cel puţin nu încă. Mai avea de servit înc ...